Forum Medical - sfaturi medicale online

Versiunea integrală: Cum acţionează ozonul în organism
În acest moment vizualizezi o versiune simplificată a conţinutului. Vezi versiunea integrală cu formatarea adecvată.
Ozonul are proprietăţi oxidative majore datorită instabilităţii sale care duce la formarea oxigenului atomar şi radicali liberi ai oxigenului şi care acţionează negativ asupra celulelor vii. Concentraţiile mari de ozon produc iritarea cailor respiratorii. Numai concentraţiile forte mici de ozon în oxigen medicinal care sunt de 50 de ori mai mici decât doza toxica minimă (max 80 μg/ml) au un efect terapeutic asupra organismului. Studiile de laborator pe animale au demonstrat că ozonul nu produce efecte mutagene şi cancerigene. Un studiu al Societăţii medicale germane referitor la posibile complicaţii şi reacţii secundare ale ozonoterapiei face următoarea concluzie: probabilitatea unei reacţii secundare este de 0,000005% la o şedinţă. Ozonoterapia poate fi considerată drept un stres oxidativ controlat care are drept scop activarea proceselor metabolice şi enzimatice din organism.
● Efectul antimicrobian, antifungic şi antiviral se datoreză atât acţiunii directe a ozonului cât şi capacităţii sale de a forma cu acizii graşi nesaturaţi compuşi foarte activi peroxizi, care acţionează destructiv asupra microorganismelor. Dacă în doze şi concentraţii mici ozonul are o acţiune destructivă locală asupra membranei celulare atunci în doze mai mari el blochează anumite sisteme enzimatice şi receptori celulari care duc la moartea microorganismelor patogene. Efectul bactericid al ozonului îl depăşeşte de 2 ori pe cel al clorului, este la fel de eficient şi în cazurile rezistente la antibioticoterapie, nu induce rezistenţă şi cel mai important lucru: nu acţionează asupra florei saprofite (benefice) organismului.
● Refacerea funcţiei de transport a oxigenului a sângelui. Administrarea amestecului de oxigen şi ozon duce la creşterea cantităşii de oxigen în sânge, sunt activate procesele metabolice în eritrocite prin creşterea 2,3 difosfogliceratului responsabil de eliberarea oxigenului în sânge, creşte plasticitatea şi rezistenţa membranei eritrocitare.
● Ameliorarea calităţilor reologice (fluidităţii) ale sângelui care la rândul său duce la diminuarea hipoxiei ţesuturilor.
● Acţiune metabolica: chiar şi în cazul administrării unor doze foarte mici de oxigen şi ozon sunt activate o serie întreagă de mecanisme enzimatice, metabolismul lipidelor, proteinelor şi glucidelor cu formare de ATP – principala sursă de energie a celulei. Studiile au demonstrat faptul că şi în cazul unei administrări locale a amestecului de oxigen-ozon metabolismul celular este intensificat atât la nivel local cât şi la nivelul întregului organism.
● Acţiune imunomodulatorie. Activitatea imunitară este condiţionată de gradul de oxigenare a organismului, deaceea amestecul de ozon şi oxigen poate avea un rol important pentru funcţia imunitara. În concentraţii mici ozonul are o acţiune de imunostimulare, în concentraţii mari – imunosupresoare. În cazul deficienţei imunitare secundare ozonul stimulează atât mecanismele celulare (T-limfocite, monocite), cât şi mecanismele umorale (sinteza de citokine şi în primul rând a interferonului, factorilor de necroză tumorală).
● Acţiune antiinflamatorie: ozonul duce la oxidarea prostaglandinelor-mediatorii proceselor metabolice-fapt care duce la ameliorarea proceselor metabolice şi diminuare inflamaţiei.
● Acţiune antioxidantă şi detoxifiantă a ozonului se manifestă prin capacitaea lui (în doze terapeutice) să rupă mecanismele de formare a radicalilor liberi, să stopeze peroxidarea lipidelor şi să stimuleze sistemele antiradicali Superoxid dismutaza (SOD). Se modifică reacţia acido-bazică catre una mai alcalina, se elimină acidul lactic. Creşte cantitatea de glutation şi glutationperoxidază.
URL de referinţă