Forum Medical - sfaturi medicale online

Versiunea integrală: tpsv din cauze hormonale necesita ablatie?
În acest moment vizualizezi o versiune simplificată a conţinutului. Vezi versiunea integrală cu formatarea adecvată.
Pagini: 1 2 3 4 5 6 7
Un studiu al Centrului Medical al Universitatii Michigan de masurare a dozelor de radiatii la care este expus pacientul (si desigur si personalul medical implicat) pe perioada procedurii a estimat riscul de aparitie a unei tumori maligne la 0,1% si riscul de anomalii genetice la 20 de sarcini din 1.000.000. Un risc destul de mic, daca il comparam cu cel ce corespunde managementului aritmiilor cardiace prin mijloace medicamentoase , chirurgicale.
Multumesc Alma, dar tot nelamurita sunt. Cum se poate ca unii medici sa sustina, de exemplu, ca mai mult de 4 radiografii pulmonare pe an inseamna un risc crescut de a dezvolta unele tipuri de cancer, in vreme ce expunerea din timpul ablatiei este incomparabil mai mare?..
SoulHealer, studiul la care te referi a masurat doza de radiatii specifica ablatiei sau a luat in calcul si ghidajul radiologic necesar efectuarii ablatiei? Oricum, personalul medical nu poate fi expus la aceeasi doza de radiatii ca pacientul (avand posibilitatea de a se proteja).
Studiul respectiv a luat in calcul doza totala de radiatii pe intreaga perioada a procedurii, de la initiere si pana la ablatia propriuzisa (o medie de 40-44 de minute pentru lotul de pacienti supusi interventiei). S-au masurat dozele de radiatie cu senzori speciali (dosimetre termoluminiscente) plasati in zonele celiaca, toraco-lombara si a tiroidei. Evident, personalul care aplica procedura este protejat de costume speciale, dar protectia nu este 100%, o doza mica fiind suportata la fiecare procedura care afecteaza ochii, tiroida si pielea in diferite proportii. Nu stiu daca pacientilor ablatati li se aplica un guler de protectie in zona gatului pentru a feri tiroida, destul de sensibila la radiatii, dupa cum se stie. Arm-med ar putea sa ne spuna mai multe despre aceste aspecte pe care le cunoaste cel mai bine.
Nu se aplica protectie pentru pacient. Dar nu este nici o problema, doza primita de pacient e nesemnificativa, este sub limita de iradiere. Asa ca stati linistiti
Arm-Med are dreptate, chiar daca pacientul incaseaza o doza de iradiere in timpul procedurii de radiologie interventionala, aceasta doza nu depaseste limita de doza pentru persoanele din populatie care este de 1mSv/an, in situatii speciale se pot admite pana la 5 mSv/an, cu conditia ca valoarea medie pe 5 ani consecutivi a dozei efective sa nu depaseasca 1 mSv/an.
Dozele de radiatii masurate in timpul expunerii se refera echivalentul de doza absorbita care se exprima in Sievert (vechea unitate de masura rem: 1Sv=100 rem).
Doza absorbita pe unitatea de masa (de obicei se calculeaza pt. tesuturile umane) se exprima in Gy (vechea unitate de masura rad: 1 Gy=100 rad).
Dupa cum se mentiona mai sus printre oraganele cele mai radiosensibile sunt :cristalinul, tiroida, organele hematoformatoare.
Atfel pentru persoanele din populatie (pentru ca despre ele este vorba acum) limitele de doza echivalenta sunt cateva exemple: de 15 mSv/an pt. cristalin, 5o mSV/an pt. piele , limita aplicata pt. valoarea medie a dozei pe 1cmp, pe cea mai puternica iradiata zona a pielii.

Ceea ce as vrea sa se retina este ca doza de radiatii pe care o incaseaza un pacient in timpul expunerii la radiatii ionizante depinde de mai multi factori ca: tip instalatie si deci de sursa radioactiva, tip examinare, zona de interes examinata, pacientul (standard ?), timp de expunere, modul de asigurare a masurilor de radioprotectie (breviarele de calcul de radioprptectie) care au sat la baza amplasarii, constructiei si autorizarii unitatii nucleare.
De aceea documentatiile de autorizare, calculele respective se efectueaza numai de catre experti acreditati CNCAN.Instalatiile trebuie sa fie omologate si verificati periodic parametrii de functionare numai de catre firme autorizate CNCAN.

Sunt de acord ca de multe ori se face abuz de investigatii si/sau tratament cu aparatura ce utilizeaza surse de radiatii ionizante, fara a se epuiza in prealabil alte metode de investigare si precizare de diagnostic.
Aici intervin cunostintele in domeniul radioprotectiei a medicilor practicieni si a celor ordonatori, care lasa de dorit (uneori).
Un medic radiolog sau din orice alta specialitate, fara suparare, nu poate sa emita pe baze stiintifice si sa argumenteze ca de la 4 radiografii faci cancer.
Aceste studii se efectueaza numai de catre medicii si fizicienii din Institutele de Sanatate Publica (la noi in tara) si de catre specialisti omologi din alte tari.
In unitatile medicale se insista, in ultimul timp, pe incadrare fizicianului medical, o noua specializare, care stabileste, calculeaza si apreciaza doza de iradiere pe care a incasat-o fiecare pacient in functie de mai multi factori, pe care i-am enumerat , cativa, mai sus.
sa va dau un exemplu: ca tip de examinare radiografica, expunerea pacientului este mai mare in timpul unei radiografii de profil de coloana.
-doza de referinta( coloana lombo-sacrata) la suprafata de intrare pentru pacienti cu dimensiuni standard (70 kg) exprimata ca doza absorbita in aer este de 40 mGy.
-pt. torace ( fct. de PA, LAT, AP) 0,3, 1,5, 10 mGy...si asa mai departe..

Deci in cazul celor 4 radiografii ( sa zicem situatia cea mai defavorabila 40 mGy) nu s-a depasit limita de doza pt. populatie.
Ar mai fi multe de spus si despre rolul radiatiilor in aparitia diferitelor forme de cancer.
Etiologia cancerelor este multifactoriala, nu numai radiatiile, este mai usor sa dai "vina" pe radiatii !
Sa va dau un exempu si trageti singuri concluziile:
Dupa accidentul de la Cernobal, prin MS (ISP si DSP) s-a efectuat un studiu privind incidenta leucemiilor la copii si a cancerului tiroidian, inainte cu 10 ani si dupa 10 ani de la Cernobal.
S-au luat in studiu mai ales leucemiile la copii pt. ca maduva hematoformatoare si organismele tinere (copiii), precum si cc. tiroidian, stiut fiind ca la Cernobal izotopul I-131 a fost prezent.
Nu s-a relevat o incidenta crescuta a acestor forme de cancer dupa accidentul de la Cernobal, comparativ cu perioada anterioarra.
Binenteles ca s-au luat in calcul mai ales zonele pri care tara noastra a fost mai expusa norului radioactiv, calculandu-se toti parametrii semnificativi in radiometrie si dozimetrie.

Sper sa nu am greseli, nu mai am rabdare sa verific!
Alma, multumesc mult pentru raspuns. Oricum, probabil ca organismele reactioneaza diferit, vazusem candva un documentar despre toleranta incredibila a sobolanilor la radiatii. Dupa accidentul de la Cernobil, pe zona cea mai intens radioactiva traiau mari colonii de sobolani fara sa fi dezvoltat mutatii genetice sau alt gen de probleme. In fine, eu imi fac zilnic un suc de lamaie cu portocala in ideea ca e un antioxidant natural. Am luat si detoxamin cateva saptamani dupa interventie (contine zeolit, o pulbere minerala pe care ucrainienii au impartit-o populatiei dupa accidentul de la Cernobil pentru a diminua efectele radiatiilor). Ingrijorarea mea pleaca de la faptul ca am semnat inaintea ablatiei o serie de hartii, printre care si una in care eram de acord cu aceasta procedura descrisa ca fiind invaziva si agresiva. Apoi, dupa interventie am avut o senzatie de arsura pe plaman si am tusit cateva zile, desi nu eram racita si tot de atunci ma doare uneori sanul stang, nu mai suport sutienul.
Semnarea acelor hartii e normala inaintea oricarei interventii medicale, deci nu te ingrijora.
Iar tusea si durerea de san nu au absolut nici o legatura cu interventia.
Salut Llullu,
cum te simti dupa ablatie? cum a fost? te tip de tahicardie ai avut ? a fost reusita sau....?
Am avut dubla cale nodala, tahicardie prin reintrare intranodala de tip slow - fast. S-a ablatat calea lenta. In timpului studiului s-a declansat criza TPSV si atunci am avut pulsul 236. In timpul interventiei am simtit o durere ca o arsura in partea stanga a toracelui. In noaptea urmatoare n-am putut dormi din cauza bandajului compresiv care era foarte stramt si ma durea dar n-am avut voie sa-l dau jos. Eu credeam ca mi se va face punctie prin artera femurala, adica prin picior, dar au intrat pe cale venoasa in zina inghinala, chiar la linia chilotului ar fi locul. Urmatoarea zi m-au externat ca am promis sa stau cuminte la un hotel din apropiere inca o noapte, nu sa ma pornesc la drum cu masina. Mi-au recomandat oricum ca la fiecare suta de km sa cobor si sa ma plimb cate 10 min. Pe la jumatatea drumului am coborat la un moment dat si dupa vreo 20 de pasi am avut o stare de lipotimie, o senzatie oribila, asemanatoare aceleia care prevestea criza de TPSV. Totusi, pulsul nu crestea dar incepusem sa ametesc foarte tare, am intrat in toaleta unui restaurant si cand m-am vazut in oglinda eram alba ca varul, mainile imi tremurau si transpiram abundent, o transpiratie rece, aveam senzatia ca ma sufoc. Nu aveam ce medicamente sa iau, am primit o reteta cu antibiotic 10 zile si aspenter 3 luni, atat. Dupa cam jumatate de ora mi-am revenit, desi crezusem in momentele alea ca mi-a sunat ceasul. In fine, urmatoarele saptamani le-am chinuit ametind la cel mai mic efort, chiar si dupa masa de la efortul digestiei. Sa fac un dus imi lua mai bine de o ora, cu multe pauze, ameteli, extrasistole. Medicul rezident ma avertizase ca o luna dupa ablatie e normal sa am extrasistole. Am dormit mult, cate 12 ore pe noapte, m-am si ingrasat cateva kilograme. Apoi am inceput sa fac plimbari obligatoriu in fiecare zi. La inceput puteam sa merg doar vreo 200 de metri, apoi in fiecare zi ceva mai mult, apoi am accelerat putin ritmul de mers. Uneori mi-era bine, alteori mi se facea rau. Am constatat ca frigul imi facea rau. De ex daca incepeam sa tremur de frig si inima o lua razna dar n-am renuntat, ma oprem cateva minute si apoi continuam iar sa merg si uite asa m-am pus pe picioare, acum sunt ok. Nu stiu cum va fi daca vine gerul.. Oricum, cuvantul de ordine post-ablatie in cazul meu a fost AMETEALA.
Buna llullu

Ma bucur ca ai trecut de ablatie, iti doresc o viata linistita de acum inainte.

Ai mentionat tu, intr-un mesaj anterior, ca ai luat Detoxamin cateva saptamani dupa ablatie; intrebarea mea este urmatoarea: ai luat la recomandarea medicului care a efectuat ablatia? Sau ai considerat tu ca trebuie sa il iei?
Pagini: 1 2 3 4 5 6 7
URL de referinţă