Forum Medical - sfaturi medicale online

Versiunea integrală: Depresie sau probleme psihice
În acest moment vizualizezi o versiune simplificată a conţinutului. Vezi versiunea integrală cu formatarea adecvată.
Buna!Am aproape 17 ani si de 2 ani si cateva luni sunt intr-o relatie.O relatie care m-a facut fericita,dar in acelasi timp la fel de trista.Simt ca viata mea nu are niciun sens.Cred ca sufar de anxietate,adica sunt destul de timida si antisociala si complexata si de mica am fost cam ciudata si cateodata cred ca fac un fel de crize, adica ma emotionez destul de tare incat imi bate inima foarte tare si imi tremura mainile si ma cam sperii (la scoala).Daca as sta sa povestesc probabil ar dura foarte mult ,cred ca am toate problemele posibile.happy) Sunt cam grea de cap si asta de cand sunt mica,eram incapatanata si sunt si nu prea voiam sa invat desi din clasa 1 pana la liceu am invatat mereu destul de bine,mai putin la matematica,fizica,chimie unde nu am inteles niciodata nimic.Nu pot sa zic ca am fost un copil problema,doar lenesa si grea de cap .In fine,sunt in clasa a 10-a,sunt cu moralul la pamant,mi-am dat seama ca sunt o persoana oribila care nu e capabila sa iubeasca cu adevarat,o persoana cu probleme,plictisita de viata.Alung persoanele care imi vor binele si mi-am dat seama ca nu am niciun viitor.De multe ori m-am gandit sa ma sinucid.Imi dau seama ca nu pot face nimic,nu am ambitie,nu pot slabi,nu pot fi fericita,nu mai am speranta,nu am chef sa invat sa realizez ceva in viata si imi dau seama ca nu sunt destul de buna si nu voi putea niciodata si ca niciodata nu voi avea o viata frumoasa sau normala.Sunt depresiva,am avut multe probleme in relatie,le doresc raul apropiatilor mie cu sau fara voia mea,nu prea pot gandi,simt ca toti neuronii mi-au murit ,imi fac scenarii inutile si nu ma pot concentra pe relatia mea actuala .Nu ma pot concentra la ceva anume,simt nevoia sa evadez,sa fiu fericita,normala,ma gandesc ca fac sex cu aproape oricine ,la inceput ma simteam scarbita,vinovata,in toate felurile acum m-am cam obisnuit,simt ca innebunesc cand vad baieti.Mereu am avut probleme cu iubitul meu si majoritatea din vina mea,iar el acum este plecat in alt oras si ne vedem mai rar.El s-a apropiat mult mai mult si eu m-am distantat.Este politicos cu mine,ma iubeste,ma protejeaza ,este mai destept si chiar mai frumos decat mine si probabil are un viitor mult mai bun.Eu l-am ranit de multe ori si stiu ca tin la el dar am 100 de stari pe zi.El este cel mai bun prieten al meu,el stie tot,dar o data simt ca sunt satula, ca cu al baiat ar fi mai interesant ca as fi mai fericita habar n-am ,imi imaginez viata alaturi aproape de oricare baiat de pe strada si o iau razna,o data simt ca il iubesc ca am nevoie de el ca imi e dor de el o data simt nevoia sa fiu singura nu mai stiu nici eu.Si cu el ma simteam cel mai bine si evadam si ma simteam in siguranta acum am inceput sa ma simt cam ciudat datorita gandurilor mele.Ma obsedeaza tot felul de chestii si nu mi le pot scoate din cap.Si daca vad un baiat de la spate si imi trec 100 de ganduri.Sexul ma obsedeaza . Stau toata ziua in casa,nu mai ies afara decat cu prietenul meu,nu mai pot iesi in oras.Cateodata simt ca e mai bine asa ,dar cateodata innebunesc si simt nevoia sa fug in lume,sa ma las de scoala ,sunt satula.Baiatul asta imi ofera tot,dar eu imi imaginez iubiti ideali dupa anumite criterii care de fapt nu exista si asa stric tot.Intr-adevar nu mai e iubirea ca la inceput,dar eu chiar am luat-o razna.Nu stiu ce sa fac,sunt asa de plictisita si satula totul pare mai interesant la altii nu cred ca daca as fi cu alt baiat ar fi mai bine mai ales ca nu voi mai gasi un baiat la fel ca el si am muuulte probleme.Daca nu mai sunt cu el simt ca pot sa ma las de scoala,sa ma sinucid habar n-am.Stiu ca nu voi putea avea un viitor alaturi de el.Parintii mei nu stiu chestiile astea,ei ma considera o fata totusi normala.Eu imi imaginez oameni murind si tot felul de chestii sadice si triste.Nu am avut o viata minunata ,dar nici chiar ca acum.Nici sa ma sinucid nu pot.Insa toata ziua mananc si stau in casa,ma joc jocuri sau imi fac scenarii in care sunt fericita fac alte chestii interesante,dar eu nu sunt nici genul de persoana sociabila,sa ies in cluburi chestii.Datorita vietii mele triste le doresc raul persoanelor apropiate si eu chiar nu ami pot gandi corect si limpede.Ma simt blocata in aceste chestii.Nu ma pot gandi la altceva,nu am o ocupatie anume,nu fac nimic cu viata mea.Am mai incercat sa ma schimb dar acum chiar nu pot.De la scoala chiulesc si nu stiu ce voi face daca nu voi lua bacul sau chiar daca il voi lua nu voi putea face nimic.Acum mai merge sa stau degeaba,sa mai chiulesc,sa stau pe banii parintilor,dar la 20 de ani? Cred ca am 100 de probleme dar nu stiu cum sa le rezolv sau ce boli psihice am sau cate sau habar n-am.Stiu ca am zis poate multe prostii,asta e.Nu stiu cat de corect am scris la ora asta.Am scris aici ca sa vad ce mai zic si altii.:)Sunt sadica,nu am hobby-uri ,nu sunt buna la nimic si sunt mult prea lenesa.Nu am deloc vointa.Orice as face ma gandesc decat la chestii urate si la sex si nu pot iesi din asta.Nu eram genul de fata care sa se gandeasca la aventuri la alti baieti in felul asta.Nu stiu ce s-a intamplat.Viata nu ar trebui sa se rezume la baieti mai ales ca nimeni nu ma va mai trata ca iubitul meu.Nu cred ca daca m-am culca cu alt baiat as fi mai fericita.Nu stiu nimic.Totul se creeaza in capul meu ca si cum as avea acolo o alta lume si nu mai stiu ce e realitatea.
Esti la varsta cand schimbarile de la nivel hormonal si stilul de viata de pana acum te forteaza sa gandesti si reactionezi asa cum ne-ai descris, destul de bine, in postarea ta. Parerea mea este ca problemele tale sunt rezultatul lipsei de comunicare si unor probleme hormonale inerente varstei.
As zice sa incepi cu un set de analize (endocrinologul ti le va recomanda) si sa te gandesti sa discuti cu un psihoterapeut care te poate invata diferite tehnici de a scapa din cercul vivios in care te invarti.
In rest, trebuie sa iti schimbi stilul de viata, sa iti gasesti un hobby care sa te destinda si sa te impiedice sa iti mai faci ganduri negre. Ai mintea prea ocupata cu introspectia, pentru ca nu comunici cu oamenii din jurul tau. Probabil pierzi foarte mult timp in fata calculatorului, in loc sa il petreci in natura, facand multa miscare si chiar un sport. Senzatia asta de "minte blocata", de "naclaiala" a gandurilor, poate avea la baza si un sindrom metabolic, urmare a unei alimentatii nesanatoase, prea bogata in carbohidrati. Probabil ca esti supraponderala din aceasta cauza. Un nutritionist te va invata cum poti sa ajungi la greutatea normala.
Sanatate
Multumesc pentru raspuns.Am spus ca mananc mult,nu ca sunt supraponderala.Pana acum un an si ceva eram slaba,acum m-am ingrasat destul de mult,dar nu sunt chiar supraponderala.Am 1,60 si ceva si 58 de kg.
Da, la cifrele astea, ai un IMC si o greutate, normale. In rest, faptul ca mananci mult sustine necesitatea de a face un set complet de analize, nu numai hormonale. Ar fi util de determinat si nivelele de vitamina D, si serotonina. Daca ai tentatii suicidare, plangi usor, te simti deprimata, nu ar strica sa ceri sfatul unui psihiatru, deoarece ipoteaza unei depresii se contureaza suficient de serios pentru a o lua in considerare.
Sanatate
Multumesc mult pentru raspuns,dar nu stiu ce voi face.Eu sunt o persoana emotiva de mica si singurul care stie aceste chestii despre mine este prietenul meu,putin fratele si cea mai buna prietena.De obicei plang cand vorbesc despre chestiile astea care ma supara,mama nu stie si daca i-as spune nu m-ar crede,ar zice ca doar mi se pare mie.Nu stiu daca fata in fata as putea vorbi cu un psiholog.Nici mie nu imi prea place sa vorbesc asa cu multi oameni,prefer oarecum singuratatea,dar cred ca ea m-a adus aici.Cam toata viata am fost lenesa si plictisita,dar acum simt ca innebunesc.
Discuta deschis aceste lucruri cu prietenul tau. El te poate ajuta sa gasesti in tine resursele necesare pentru a face o schimbare in stilul de viata, in felul in care vezi lucrurile. E clar ca ai nevoie de ajutor, dar in acelasi timp si de o "razvratire" personala care sa te ambitioneze sa treci peste aceste stari. Nu poti sa stai si sa iti plangi de mila in speranta ca lucrurile se vor rezolva. Eu chiar cred ca ai resursele necesare pentru a iesi din acest cerc vicios, chiar daca ar fi doar prin prisma faptului ca ai constientizat problemele tale si stii destul de bine cu ce anume te confrunti.
Sanatate
Fiind o fire emotiva, o sa ai nevoie de tratament medicamentos pentru a trece peste acesta perioada de depresie. Consulta un medic psiholog. De asemenea, trebuie sa iti deschizi sufletul in fata parintilor tai. Crezi ca prietenului tau ii pasa mai mult de tine, decat o face familia ta ? Te inseli. Familia este totul. Mama ta trebuie sa fie cea mai buna prietena a ta, nu cea care iti intinde joint-ul cu marijuana sa uiti de probleme.
La 17 ani viata este frumoasa, esti liceana. Distreaza-te, danseaza, canta, practica un sport. De asemenea, e timpul sa te pregatesti pentru bac, sa te gandesti ce vrei sa devii in viata, in nici un caz sa te sinucizi pentru un iubit. E patetic. O sa iti dai seama despre ce vorbesc peste 10 ani cand o sa te aflii in luna de miere cu viitorul tau sot pe o insula din Bahamas si o sa ii povestesti despre peripetiile tale din adolescenta, ca erai gata sa iti tai venele pentru un baiat, iar el o sa spuna "Pufulete, acel baiat nu a stiut sa te pretuiasca. Ai fost prea buna pentru el."
Haide! Capul sus! Te prezinti la psiholog cat de repede poti si sa ne anunti si pe noi cum te mai simti!
EmaWhite

In momentul in care ai apar gandurile de sinucidere se pune problema ca ai de-a face cu o afectiune psihica.
Nu cred ca ai ajuns la doctor din februarie si pina acum pentru ca amanarea si indecizia fac parte din tacamul bolii.
Ceea ce se intampla cu tine nu e lene, rautate sau cum mai privesti tu lucrurile. Ai o dereglare a neurotransmitatorilor, niste hormoni care fac legatura intre neuroni.
Ia-l pe prietenul tau, mergeti la medicul de familie si cereti o trimitere la Psihiatru.
Ai nevoie de tratament medicamentos care in cateva saptamani te va pune pe picioare.
Lenea nu este ceva rau, voit de catre persoana ta, ci este o scadere a unui neurotransmitator numit dopamina. Scaderea ei influenteaza in mod negativ alta serie de hormoni precum testosteronul, estrogenul, vasopresina, oxitocina, serotonina, de unde iti vin si puzderia de ganduri in care te adancesti, gandurile negre, gandurile urate despre ceilalti.
Nu esti o fata rea, din pacate desi esti asa de tanara te-ai imbolnavit. Sunt multi tineri care se imbolnavesc de astfel de afectiuni la varsta ta. Nu esti singura. Sunt pline forumurile medicale de astfel de marturii.
Parintii se prezinta cu acesti tineri la medic, urmeaza tratament si isi revin. Continua liceul, fac facultati, le dispar gandurile neobisnuite.
Sunt in jur de 30 de medicamente din care ti se poate prescrie tratament fix pentru probleme ca a ta.
Nu traim intr-un codru. Traim in secolul 21. Mergi la doctorul psihiatru de preferinta cu parintii si urmeaza tratamentul. In 2-4 saptamani ar trebui sa fii pe picioare.

Daca vrei si ai posibilitatea sa faci terapie la psiholog (50-100 lei sedinta, stai de vorba cu psihologul doar), poti sa urmezi cand te hotarasti.

Imbinarea dintre cele doua este cea mai buna in astfel de cazuri.
URL de referinţă