Forum Medical - sfaturi medicale online

Versiunea integrală: anxietate,depresie,cipralex
În acest moment vizualizezi o versiune simplificată a conţinutului. Vezi versiunea integrală cu formatarea adecvată.
Buna seara!!Am 22 de ani si am trecut printr o sitatie mai stresanta dupa care am intrat in depresie ,anxietate,atacuri de panica....am fost la un medic psihiatru care mi-a dat tratamen xanax 0,25 la nevoie si cipralex 10 mg dimineata,mi s a spus ca o sa apara reactii adverse ,eu le iau de o saptamana si am niste ameteli groaznice plus o frica enorma de orice,nu ma mai pot ridica din pat.Ce sa fac sa continui tratamentul?Este foarte greu pentru ca in loc sa simt imbunatatiri ma simt foarte rau.Va multumesc!!
Trebuie sa mergi din nou la psihoterapeut si sa-i descrii aceste simptome pentru a cauta alte solutii terapeutice. Poate ca tratarea anxietatii este suficienta, fara a regurge la antidepresive. Poate trebuie alt tip de antidepresiv, triciclic, in cazul tau.
Sanatate.
Buna seara,am si eu o intrebare,sotia mea ia rivotril de 2mg cate 1 pe seara,dar ea doreste acum ca sa ia doza dubla,as vrea sa stiu care sunt consecintele in conditiile in care la o pastila luata ea este lesinata,adica o poti bate in somn si ea nu simte
Nu înţeleg de ce vrea doză dublă dacă după un comprimat este "leşinată" conform celor spuse de tine!?!
(26-05-2015 06:55 PM)Stalin1983 a scris: [ -> ]Buna seara,am si eu o intrebare,sotia mea ia rivotril de 2mg cate 1 pe seara,dar ea doreste acum ca sa ia doza dubla,as vrea sa stiu care sunt consecintele in conditiile in care la o pastila luata ea este lesinata,adica o poti bate in somn si ea nu simte

Ultima parte este buna de trecut in rubrica "bancul zilei " happy)))
Multi dorim sa dam sotiei o pastila de genul, macar odata pe an happy
ok. o sa spun si apoi o sa uit ca am spus ca e asa intr-o parte a creierului despre care nu prea mai vreau, din principiu sa vorbesc ca nu e cu placere in asta. si eu am avut intre 21 si 22 o perioada din asta, cu depresie puternica din care nu credeam ca o sa mai ies vreodata. si cumva era doar o frica continua si devenise ceva organic, ca o stare de rau. nu puteam nici macar iesi din casa si singurul drum pe care il faceam in fuga era pina la magazin si inapoi fuga in casa. si foarte mult timp m-am scufundat in chestia asta si am rupt multe legaturi in momentele de losing control fiindca in general, ajungi sa iti doresti lucruri opuse cum ar fi sa nu fi singura, dar sa fi lasata singura. si ma gindeam ca toata lumea isi vede de viata lor, doar eu de a mea nu pot. si depresia apoi a devenit disperare si a fost oribil. nu stiu cum e cu pastile fiindca nu m-am dus la niciun medic, din orgoliu si fiindca atunci cind faci rezistenta, asa e. si la un moment in toata disperarea mea de atunci a fost un moment in care mi-am zis ca mai mult decit am picat, nu mai pot pica. si apoi nu prea mai era disperare, ci asa doar energie. am inceput sa alerg si in fiecare zi alergam un pic mai mult, pina cind nu mai puteam de durerea muschilor cind tot ce mai poti face e sa mergi si sa faci o pauza in care bei apa si iti tragi sufletul. si am invatat ceva important din asta si nu cred ca o sa mai fiu vreodata o persoana depresiva si anume faptul ca in viata asta alerg cit pot si cind nu mai pot, sa nu fac rezistenta la lucruri, ci sa merg fiindca energia e cea care rupe zidurile cu toata rezistenta lor.
nu zic sa faci ca mine ca nu cred ca am facut ceva ca lumea in toata povestea. dar cred f mult in faptul ca exista partea stinga a creierului (partea logica si disciplinata) si partea dreapta a creierului (haotica si creativa) si solutia vine uneori dintr-o parte sau din alta.
si dupa disperare a inceput cea mai frumoasa perioada din viata mea si nu mi-as fi imaginat nici in zece mii de ani ca voi ajunge la atit de multe lucruri misto. si apoi legaturile s-au refacut in timp si nu s-a pierdut cine stie ce. si nici ca m-a mai deprimat ceva in ultimii ani fiindca echilibrul e in inima mea si inima mea o sa fie de partea mea mereu, toata viata. si desi am capul in pioneze ca m-am implicat in zece mii de lucruri de mi-au crescut trigliceridele si mi-a mincat din calciu, ma gindesc serios ca nu o sa imi ajunga o suta de ani pentru toate lucruri pe care vreau sa le fachappy) fiindca am pierdut doi ani din viata luptindu-ma cu depresia si tot recuperez de atunci.
tin un jurnal.
am un calendar pe care fac cu verde zilele misto si cu rosu zilele naspa.
pentru fiecare zi naspa, trebuie sa imi fac doua zile misto.
am o tabla mica pe care in fiecare zi imi scriu cu creta ce vreau sa fac in ziua respectiva si la sfirsitul serii sterg cu buretele si imi scriu ceva dragut si cind ma trezesc citesc ceva dragut si mi se face dimineata frumoasa.
dorm 8 ore
seara inainte sa adorm ma gindesc la ce am reusit sa fac
nu ma gindesc la ce nu am putut sa fac
si probabil cineva o sa spuna ca ca am prea mult timp. poate am prea mult timp, poate nu am chiar asa mult timp sau oricum, nu cit mi-as dori, dar daca functioneaza la mine, e perfect pt mine.
Treaba cu jurnalul e o chestie desteapta. Este chiar o tehnica folosita in psihologie prin care tii un astfel de jurnal si in fiecare dimineata trebuie sa scrii ceva ce ai vrea sa faci pentru tine in ziua aia. Poate fi oricat de neinsemnat, sa mananci o prajitura, sa vezi un film, sa degusti seara un pahar de vin ... etc. Ideea e sa devii constient de multimea de lucruri marunte care iti pot face viata frumoasa si sa devii constient de tine si nevoile tale.
URL de referinţă