Forum Medical - sfaturi medicale online

Versiunea integrală: Citire radiografie
În acest moment vizualizezi o versiune simplificată a conţinutului. Vezi versiunea integrală cu formatarea adecvată.
Pagini: 1 2
Din pacate vin prea tarziu la dumneavoastra pentru o opinie, dar as dori sa va intreb daca poate cineva sa citeasca o radiografie. Mentionez ca nu ma pricep absolut deloc, dar ma intereseaza daca se vede si altceva in poza, in afara de coloana vertebrala.
Multumesc anticipat!
In ce context ati facut radiografia catelusei Dvs? Ce probleme are si de ce afirmati ca veniti prea tarziu? Are probleme cardiace?
Este prea tarziu pentru ca pe data de 24 Ianuarie ne-am despartit de ea. Pur si simplu nu pot sa trec peste asta, sunt macinata de ganduri, de vina, de durere. O chema Terry si avea 10 ani fara 4 luni.
A avut mai multe probleme in ultimele 4 luni de viata, peste care a trecut cu bine. Radiografia a fost facuta pentru ca incepuse sa schiopateze si avea un fel de dat din cap, nu stiu cum sa explic. Intr-o saptamana efectiv nu se mai putea ridica, se chinuia groaznic sa urineze pentru ca nu putea sa stea in picioare. Ni s-a spus ca are ceva la coloana, dar ca nu atat de grav incat sa cauzeze asa efecte. In final au ajuns la concluzia ca este de fapt neurologic, un virus pe care l-a luat de afara. Cu medicamentatie s-a facut bine, nu mi-a venit sa cred. Dar imediat cum am terminat tratamentul, a inceput din nou sa dea din cap. Am sunat, am intrebat, ni s-a dat de inteles ca nu prea stiu ce are, ca medicamentele astea-i fac bine, dar ca trebuia sa facem pauza pentru ca altfel ajungea sa nu mai raspunda la ele. Peste 1-2 saptamani am inceput din nou tratamentul.
Intre timp i-am decoperit ceva pe la burtica si s-a dovedit a fi cancer. Am facut operatie, am scapat de el. Fara metastaze. A urmat chimioterapia. I-au facut ecografie si alte analize inainte de tratament, i-au gasit pe la ficat ceva, nu grav, dar au avut grija de el. S-a comportat foarte bine in timpul chimioterapiei, cu chef de joaca si dispozitie buna. Am terminat-o inainte de Revelion. In jur de 15-20 Ianuarie a inceput din nou sa dea din cap si sa fie oarecum indispusa, dar tot jucausa. Am pus totul in seama problemei neurologice, pentru ca terminasem a doua runda de medicamente. Pe 25 trebuia sa mergem la controlul de dupa chimioterapie, dar pe 23 seara a inceput sa rasufle foarte greu si sa tuseasca. Am fost a doua zi cu ea la spital, ca sa aflam ca are infuficienta cardiaca, ventriculul stang foarte marit. Nu a avut simptome, nu a tusit, a fost vesela, nu obosea in tot timpul asta cat a fost bolnava. S-a stins in masina in drum spre casa. Nu mi-am luat la revedere de la ea. Nu ne asteptam. Ne gandeam ca daca o doboara ceva, o sa sa fie cancerul.
Si acum stau si ma gandesc... daca a fost inima de la inceput, chiar atat de repede sa-i fi putut afecta citostaticele inima? De ce nu a avut simptome? De ce nu a vazut nimeni nimic? De ce nu am mers mai devreme la control?
Imi pare rau de pierderea pe care ati suferit-o si inteleg ce simtiti pentru ca si noi am trecut prin aceeasi drama cu micuta noastra Betty, insuficienta cardiaca congestiva. Daca veti citi postarile mele de pe forumul "Veterinar" veti vedea ca a fost vorba de un caz similar. Pe radiografie se vede clar urmarile insuficientei cardiace congestive. Plamanii micutei sunt plini cu lichid. Aceasta boala i-a adus sfarsitul. Sper ca veti reusi sa treceti peste aceasta pierdere si sa gasiti un nou sufletel de care sa aveti grija. Poate o alta rasa eventual, pentru ca bichon-eii, catelusii de dimensiuni mici, sunt predispusi la astfel de afectiuni din cauza temperamentului si mostenirii genetice.
Condoleante si capul sus. Viata merge inainte. Undeva acolo, sus, in raiul animalutelor, Terry e cu siguranta fericita, pentru ca a avut parte de afectiune si dragoste din partea Dvs.
Am citit cazul Dvs, de aceea m-am hotarat sa sciu aici. Imi pare rau pentru suferinta prin care ati trecut. Este nedescris de greu. Trec pentru a doua oara prin pierderea unui sufletel, si o sa mai trec inca o data pentru ca Terry ne-a lasat o fetita de 1 an si jumatate.
Am fost la cei mai buni medici din tara, la Facultatea de Medicina Veterinara Bucuresti, nu pot sa inteleg cum de le-a putut scapa asa ceva. La o radiografie si o ecografie...
Da, e regretabil. Radiografia este, cred, destul de clara. La ecografie e nevoie de un ecograf performant, Doppler, pentru a pune in evidenta regurgitarea mitrala specifica in cazul ICC. Sunt putine aparate de acest gen in cabinetele veterinare din Romania si foarte putini specialisti in cardiologie canina.
Mai am o nelamurire. La inceput cand a inceput sa-i scape putin piciorul din spate, i s-au facut multe antiinflamatoare in coloana. Asta i-a agravat extraordinar de mult starea. Eu tot spuneam ca nu-i fac bine, toti din jurul meu ma contraziceau, inclusiv doctorii. Pana nu s-a mai putut ridica si le-au oprit. Mi s-a parut mereu ceva ciudat aici dar nu m-a lamurit nimeni.
Antiinflamatoarele sunt, se pare, extrem de periculoase in cazul insuficientei cardiace congestive. Printre manifestarile specifice ICC la loc de frunte este tusea persistenta datorata acumularii de lichid la nivel pulmonar. Este insa posibil ca tocmai acest semn distinctiv sa fi lipsit in stadiile incipiente ale bolii in cazul lui Terry si asta sa-i fi derutat pe medicii veterinari. Noi i-am facut lui Betty tratament specific pentru ICC chiar din clipa in care am descoperit boala (cu o intarziere de 1-2 luni totusi din cauza unui diagnostic gresit de parvoviroza! ) si nu am reusit decat sa-i prelungim viata cu 6 luni! Asta e, e o boala neiertatoare si sansele de supravietuire pe o perioada de 4-5 ani sunt infime. Nu mai vorbesc de faptul ca animalutul se chinuie, sufera vizibil si acest lucru este chinuitor si pentru stapanul lui.
Aveti dreptate, poate ca rezultatul era acelasi.
Dar gandurile tot nu ma lasa.. trebuia sa am mai multa grija de ea, trebuia sa-i dau mancare mai buna, intotdeauna am avut un dinte impotriva mancarii din comert. De ce nu am facut ceva? Cainii bunicilor mei mor de batranete, si nu mananca toate prostiile. Poate nu se mai imbolnavea. Aflu ca mancarea de caini facuta in casa e miraculoasa, o gramada de retete care de care mai hranitoare. O sa fac asta pentru fetita care mi-a ramas, Mini.
Imi cer scuze, am sa ma opresc.

Multumesc mult pentru ajutor!
Sa va traiasca si sa fie sanatoasa! Cred ca si ei, catelusii, au o soarta pe care n-o putem modifica prea mult cu toata dragostea si ingrijirea pe care le-o oferim. Sigur ca mult mai greu ne este noua, pentru ca stim ca va veni o zi cand trebuie sa ne despartim de ei si stim ca nu ne va fi usor.....
Pagini: 1 2
URL de referinţă