Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 0 voturi - 0 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Sindroame paraneoplazice
03-05-2012, 07:47 PM
Mesaj: #1
Sindroame paraneoplazice
Sindroamele paraneoplazice (SP) sunt o asociere de simptome si semne, fara legatura directa cu manifestarile locale ale tumorii primare, adenopatiei sau metastazelor.
Sindroamele paraneoplazice reprezinta totalitatea manifestarilor asociate unui cancer, evoluand in acelasi timp cu acesta.
Frecventa in clinica este de 7-15% dintre pacientii care au cancer, dar daca sunt diagnosticate, frecventa ajunge la 30-50%.
Ele apar fie in analizele sanguine (dozari hormonale, numaratoare a formulei sanguine etc.), fie la examinarea bolnavului.
Pot fi primele simptome ale cancerului sau pot aparea dupa diagnosticarea lui. Unele dintre aceste sindroame sunt consecinta difuziei in organism a unei substante secretate de catre tumora maligna.
Sindroamele paraneoplazice pot insoti evolutia neoplaziei, pot disparea dupa tratamentul acesteia si pot reapare cand bola recidiveaza.
De obicei, nu exista o corelatie intre prezenta leziunilor metastatice si manifestarile sindroamelor paraneoplazice.
Cancerele mai frecvent asociate cu SP sunt cancerul pulmonar, in special cu celula mica, cancerul mamar, cancerul de colon, prostata, neuroblastomul.

Importanta practica a sindroamelor paraneoplazice rezida din urmatoarele:
=pot reprezenta primul semn al bolii, deci permit un diagnostic precoce;
=pot fi utilizate ca markeri tumorali pentru monitorizarea evolutiei;
=pot fi confundate cu evolutia metastatica a bolii si astfel se poate renunta la tratamente curative sau invers, manifestarile metastatice sa fie considerate SP si tratate ca atare;
=sunt o problema clinica cu impact asupra starii generale si calitatii vietii bolnavilor, al caror tratament poate oferi ameliorari importante ale calitatii vietii.
SP sunt produse prin diverse mecanisme, dintre care cele mai importante sunt :
=capacitatea celulelor canceroase de a secreta -*hormoni care stimuleaza sau inhiba anumite functii fiziologice; -*substante tumorale, toxice pentru organism;
=leziunile autoimmune;
=diversi factori carentiali.

Fiziopatologia sindroamelor paraneoplazice este complexa. Cind se dezvolta o tumora corpul poate produce anticorpi pentru a lupta impotriva acesteia distrugind celulele tumorale.
In unele cazuri acesti anticorpi au o reactie de incrucisare cu tesuturile normale si le distrug determinind o tulburare paraneoplazica.
In alte cazuri sindroamele paraneoplazice rezulta prin producerea si eliberarea de substante fiziologic active de catre tumora. Tumorile pot produce hormoni, precursori hormonali, o varietate de enzime, citokine.
Cateva cancere produc proteine care sunt fiziologic exprimate in utero de celulele fetale si embrionice, dar nu si de catre celulele normale adulte.
Aceste substante pot servi drept markeri tumorali (antigenul carcinoembrionic, alfa-fetoproteina, antigenul carbohidrat 19-9) .
Mai rar tumora poate interfera cu caile normale metabolice sau metabolismul steroidian. Unele sindroame paraneoplazice sunt idiopatice.
Dominatia clinica a sindroamelor paraneoplazice denota un caracter autonom, simptomatologia clinica manifestaindu-se la distanta de organul afectat. Cunoasterea semnficatiei acestor simptomatologii permite cautarea sistematica a cancerului si decelarea lui, uneori intr-un stadiu relativ precoce.

Deci= principalul mecanism si cel mai cunoscut este secretia de catre tumori non-endocrine a unor proteine biologic active sau polipeptide, care actioneaza asupra unor organe situate la distanta.
Aceste proteine pot fi hormoni peptidici sau precursorii lor, factori de crestere, proteine fetale, interleukine, enzime, citokine, prostaglandine, imunoglobuline.
Producerea hormonilor ectopici este similara secretiei de catre glandele endocrine.Hormonii polipeptidici se formeaza dintr-un precursor, care in cursul unui ciclu sau “cascada peptidica” trece prin fazele de secretie si stocare.
Spre deosebire de procesele care se desfasoara normal in glandele endocrine, in tumori degradarea este foarte variabila si se reflecta in diversitatea produsilor hormonali secretati ectopic, desi precursorul lor este comun.
=Un alt mecanism al aparitiei SP este cel immunologic, prin leziuni autoimmune induse de complexe antigen-anticorp.
Acest mecanism se pare ca este raspunzator in special de SP neurologice, renale sau oculare si a fost demonstrat prin evidentierea de anticorpi cu reactivitate incrucisata fata de celulele tumorale si normale ale tesutului de provenienta.
Sindroamele paraneoplazice pot imbraca manifestari clinice diferite, unele dintre ele caracteristice pentru o anumita formatiune tumorala.

Disfuntiile paraneoplazice se manifesta la nivelul altor tesuturi decat cel in care este loclaizata tumora primara. Astfel, pacientul poate prezenta o asociere intre diferite semne clinice si semne de laborator, de ordin neurologic, reumatologic, endocrin sau hematologic – evolutia acestor semne si simptome este in stransa relatia cu dezvoltarea tumorii meligne.
Sindroamele paraneoplazice apar mai ales la pacientii care nu sunt cunoscuti a avea cancer precum si la cei cu cancer activ si la cei in remisiune dupa tratament. Pacientii cu istoric familial de neoplasme au un risc crescut si necesita supraveghere pentru cancer.
Sindroamele nonspecifice pot preceda manifestarile clinice ale tumorii, iar aparitia lor este un factor de prognostic negativ.

In sindroamele paraneoplazice nespecifice simptomele generale pot fi:
=febra, disgeuzia (alterarea gustului), anorexia si casexia;
=febra este frecvent asociata cu limfoamele, leucemiile acute, sarcoamele, carcinoamele renale si cele digestive si apare seara de tip continuu-remitent;
=disgeuzia se manifesta variat de la ageuzie (scadere a sensibilitatii gustative)pina la aversiune fata de proteine, mai ales la cele din carne;
=anorexia este comuna intre pacientii cu sindroame paraneoplazice si este responsabila alaturi de disgeuzie de scaderea in greutate.

*Febra este forma de prezentare cea mai comuna, dar pot fi observate si alte tablouri clinice.
Febra este considerata a rezulta prin eliberarea de pirogeni endogeni. Poate fi legata de fenomenul necrotic-inflamator al tumorii sau alterarea functiilor hepatice si tulburarea steroidogenezei.
*Disgeuzia pare a fi legata de alterarea nivelului corpului de cupru si zinc sau o variatie morfofunctionala a papilelor gustative.
*Casexia este considerata a fi cauzata de moleculele bioactive produse de catre tumora cum este alfa-limfotoxina, peptidele si nucleotidele care pot afecta metabolismul.
Astfel de modificari determina cresterea nivelului seric de acizi grasi, scaderea ureei, alaninei, a dioxidului de carbon si alterarea metabolsimului glucozei.
Sindroamele paraneoplazice pot fi primul sau cel mai important simptom.
Cand un pacient fara un cancer cunoscut se prezinta cu unul dintre sindroamele paraneoplazice tipice diagnosticul de cancer trebuie investigat.

Sindroamele paraneoplazice prezinta o mare diversitate de manifestari endocrine, neurologice, cutanate, hematologice, renale, digestive, osteoarticulare si generale pe care le vom prezenta separat.

Piatra de încercare a caracterului omenesc este timpul. (Menander)
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
04-05-2012, 06:55 PM
Mesaj: #2
RE: Sindroame paraneoplazice
Alma, am citit ceea ce ai postat; desigur, ma depasesc informatiile, dar astept si continuarea happy
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Mulţumiri acordate de: Alma
Postează răspuns 


Săritura forum:


Utilizator(i) care navighează în acest subiect: 1 Musafir(i)