Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 1 voturi - 1 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Depresia si atacurile de panica
13-01-2013, 11:50 PM
Mesaj: #181
RE: Depresia si atacurile de panica
Bogdane, si parerea mea este ca trebuie sa te vada un psiholog, sa-ti faca prin sedintele de psihoterapie desensibilizarea specifica pentru ceea ce se cheama AGORAFOBIE - teama exagerata, paralizanta, de spatii deschise.
Va fi un proces relativ indelungat, vei avea nevoie de vointa si rabdare. Daca macar mici semne de imbunatatire a situatiei nu se vor arata rapid, sa zicem dupa primele 5-7 sedinte, cred ca va fi necesara o vizita si la un psihiatru care sa-ti prescrie o usoara medicatie anxiolitica. In aceasta privinta te vei intelege si sfatui cu psihologul, in functie de evolutia terapiei.
Intimplarea nefericita din Italia nu atac de panica a fost, acesta se remite in maximum 15-20 de minute, ci un episod paroxistic de agorafobie, cu toate simptomele aferente.
Tot ce s-a intimplat acolo, toate elementele aflate in acel peisaj - spatiul liber, soare puternic, caldura, lipsa umbrei, faptul ca erai singur, lipsa de aer, starea de rau, senzatia de pierdere a controlului, eventual si teama de moarte iminenta - te urmaresc pina in ziua de azi, iti reevoca criza, revine panica. Te simti mai bine in spatii inchise, in companie umana, fara vederea soarelui.
Stiu ca sint foarte neplacute starile ce te incearca, dar nu sint periculoase, amenintatoare de viata, si cel mai important este ca psihoterapia adecvata te poate scapa de ele !!!
Sfatul meu este sa nu incerci sa le faci fata singur, nu vei reusi, se vor inmulti situatiile dezadaptative, iti vor dezorganiza viata total. Recurge cu incredere la serviciile unui psiholog.
Numai bine !
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
14-01-2013, 09:42 AM
Mesaj: #182
RE: Depresia si atacurile de panica
Iti multumesc foarte mult pentru sfaturi. Din pacate starea mea o ia razna ,fac crize de genu` defiecare data cand ies afara din casa . e nasol si tot odata nu imi vine sa cred ce mi se intampla ....Eram un baiat foarte vioi si energic nu aveam probleme de genul ca e greu si nu poat .Si acum am aceeasi putere pot sa mut si muntii din loc daca e nevoie dar apare starea asta si nu pot face nimic.In casa e ok pot sa muncesc ,asta pana nu ma agit ,cand ma agit incepe inima sa bata tare si vine senzatia de sufocare .Multumesc inca odata pentru sfaturi si intelegere
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
14-01-2013, 07:35 PM
Mesaj: #183
RE: Depresia si atacurile de panica
Bogdane draga, imi pare extrem de rau pentru necazul care te-a lovit si nu de pomana mi-am incheiat primul mesaj cu mergi la psiholog - stiu ca voi, barbatii, aveti tentatia de a nu admite existenta unei probleme de genul acesta si vi se pare ridicol, nedemn, nebarbatesc sa cereti ajutor calificat spre rezolvarea ei.
Recunosti singur ca muti muntii din loc - adaug eu da, daca muntele e in sufragerie sau dormitor, hai, treaca-mearga, eventual in fata portii ! Dar daca muntele e la 100 de metri de casa acolo va intepeni, pentru ca tu nu vei ajunge pina la el sub nici o forma. Sint convinsa ca inventezi tot felul de motive si faci o mie de manevre disperate numai spre a te feri de iesitul in spatii deschise, pentru a evita teribilele atacuri de spaima paralizanta.
Asta nu e viata la 27 de ani, dar nici macar la 77 !!
Simptomele care apar sint cele ale oricarei tulburari anxioase: neliniste, palpitatii, ameteli, transpiratii, uscaciunea gurii, nod urias in git, lipsa marcata de aer, etc. si sint determinate de hormonii de stres, in principal de adrenalina. Exista o strinsa relatie intre agorafobie si panica. Anxietatea duce, de regula, la evitarea unei diversitati de situatii, stilul de viata devine tot mai restrictiv, dependenta de ceilalti, neajutorarea si nesiguranata conduc la pierderea stimei fata de sine, agorafobia fiind insotita adesea si de depresie.(Din tonul primului tau mesaj am vaga senzatie ca deja au aparut si la tine mici semne !)
Cu ajutorul terapeutului, printr-o munca progresiva de schimbare a gindurilor generatoare de anxietate si prin reeducarea comportamentului se poate scapa de temerile irationale si accesele de panica generatoare de rau.
Bogdane, nu amina luatul de masuri. Cu cit te infunzi in problema, cu atit mai greu scapi de ea. Eu mai pot sa schimb cu tine 100 de mesaje pe forum, sa-ti dau rinduri, rinduri de explicatii si sfaturi, nu te vor ajuta, e pierdere de vreme.
Ai neaparata nevoie de psihoterapie, sper sa locuiesti intr-un oras suficient de mare in care sa gasesti terapeutul necesar !
Hai, astept urmatorul mesaj in care ne anunti ca ai demarat treaba ! happy
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
16-01-2013, 10:33 AM
Mesaj: #184
RE: Depresia si atacurile de panica
si eu iti recomand sa mergi la un psihiatru. iar daca vrei sa te mai informezi despre afectiunea ta gasesti articole interesante pe http://www.depresiv.ro
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
16-01-2013, 04:46 PM
Mesaj: #185
RE: Depresia si atacurile de panica
Gabriela draga, cu tot respectul, atentie: eu am zis psiholog/psihoterapeut, care la nevoie il va indruma pe Bogdan spre un psihiatru, dar numai daca psihoterapia nu se va dovedi suficienta pentru a-l vindeca.
Psihiatrul il va pune pe Bogdan - din prima - pe un tratament medicamentos ce poate fi extrem de eficient, numai ca in secunda in care el va renunta la medicamente simptomele revin in forta, ba chiar mai rau decit la debutul afectiunii !!!
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
23-01-2013, 12:23 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 23-01-2013 12:31 PM de brandiburu.)
Mesaj: #186
RE: Depresia si atacurile de panica
Buna dimineata tuturor. Voi incerca sa fiu cat se poate de scurt: sunt un tanar de 29 de ani, tata al unei fetite de 4 ani si total confuz si, as putea spune, speriat de intorsatura pe care au luat-o lucrurile in ultimele 2 luni.
Am lucrat in diverse domenii dar de prin 2006 IT-ul a fost domeniul de baza: nopti pierdute, fumat la greu (am fumat de la varsta de 14 ani), fara alcool, fara cafea insa Coca-Cola cat cuprinde (as putea spune ca a fost in loc de apa de prin 2007 incoace). De stres mai spun, tinand cont ca sunt si o persoana "iute la manie" si razbunatoare.
In fine, in noiembrie 2011, dupa vreo 13 ani de fumat, am decis sa ma las. Si m-am lasat fara tigari electronice sau yoga. Decizia persista si in ziua de astazi si nu-mi pare rau decat de anii in care m-am intoxicat aiurea si de gramezile de bani aruncate (fumam 1-2 pachete/zi Marlboro / Kent / Camel sau Lucky Strike filters - versiunea "hard").
In mai putin de 1 an am luat proportii serios - burta si picioarele in special dar deh, asa patesc majoritatea celor care renunta la fumat. Asa se spune.
Am inceput sa raresc si Coca-Cola si ciocolata iar prin noiembrie deja consumam foarte rar spre deloc.
De asemenea mentionez ca in 2009 am avut o mare dezamagire cand am plecat de locul de munca (s-a inchis firma - una destul de mare) si nu mi-am mai gasit altundeva decat pasager (cateva luni). In schimb am inceput sa lucrez de acasa plus ca am fondat o mica afacere de familie cu sotia care este exclusiv online deci...tot de acasa. Am ramas si pe post de bona pentru fetita (sotia lucreaza intr-un birou la 10 minute distanta de mers pe jos de acasa) deci sunt singur cam toata ziua.
Prieteni nu prea am in zona - de fapt nu prea am deloc asa ca nu prea am avut iesiri, blocul are peretii foarte grosi si ai senzatia ca esti singur in toata cladirea si asa mai departe. Cam astea ar fi conditiile.

Fix la inceputul lunii decembrie, dupa o durere pacatoasa de masea care m-a tinut cam 2 nopti nedormit si dupa cateva pastile de Tador (pana la urma s-a rezolvat) + Coca-Cola, a treia zi dimineata, fiind si rupt de oboseala, eram singur in casa (copilul la gradinita pana la 12 iar sotia la birou), am zis sa ma intind in pat. Deodata m-a taiat nevoia de a urina, m-am dus la baie si, in timp ce ... ma desfasuram acolo, m-a taiat o durere fix la rinichiul stang, durere care crestea in intensitate pe masura ce urinam. Am crezut ca am nisip la rinichi sau ca m-o fi tras curentul sau asa mai departe.
M-am intins in pat si deodata am simtit o emotie puternica din burta (ca si cand ai fi la un examen si iti dai seama ca il vei pica), inima a inceput sa bata tot mai repede, m-am speriat si am chemat Salvarea. Plus sotia. Cand a ajuns echipajul (dupa aprox. 20 de min desi stau in centrul orasului) aveam tensiunea 15 cu 10. Mi-au dat un Aspacardin si m-a luat somnul instant. Se pare ca nu a fost nevoie sa ma duc la spital.
In acea zi totul a fost OK, noaptea (pe la 4 dimineata) am avut iarasi o criza dar a trecut pana la urma iar in urmatoarea zi, seara pe la 20.00 am chemat iarasi Salvarea si de data asta m-am dus la spital. Acolo bineinteles ca tensiunea era 13 cu 8, saturatie 98%, puls normal, etc. Verdictul: atac de panica. M-au trimis acasa si mi-au recomandat calmante.
La 2-3 zile distanta, la amiaza, am ajuns iarasi la spital - am luat tensiunea cu un aparat de asta mic de se gaseste la farmacie, mi-a iesit 17 cu 10 si puls 107. La spital: 13 cu 8. La fel, nici o grija din partea medicilor. Analizele de sange au aratat doar ca am Ca si Magneziu mici si mi s-a recomandat o cura de multivitamine.
Am inceput singurel sa ma duc sa ma caut la cabinetele particulare. Mentionez ca ECG-urile sau cum s-or chema facute la spital au iesit toate perfect. Ce-i drept daca ma duc acum in spitalm ma calmez stiind ca macar 1 persoana de acolo stie ce sa-mi faca daca lesin sau mai rau. In fine...
Am inceput cu doctorita de familie, femeie competenta dar care nu mi-a gasit nimic. Tot atac de panica a fost si verdictul dansei. M-am dus la 2 cardiologi diferiti, nu mi-a putut gasi nimeni vreo problema la inima. Inca 2 ECG-uri plus un Doppler. Nici macar grasime depusa nu mi s-a putut gasi. Unul din doctori mi-a dat, preventiv, Sotalol 80mg.
Am ajuns, in cele din urma, la psihiatru: baiat tanar. Eram undeva pe 10 decembrie 2012. Mi-a dat tratament Anxiar cu Cipralex. Intre timp mi s-a recomandat sa iau si Lokren, cate 1 pastila / zi.
Din discutiile cu alti medici, tinand cont ca inima nu are nimic (alte analize) mi s-a spus foarte clar ca ar fi indicat sa renunt la betablocante pentru ca dau o stare de dependenta periculoasa. Am inceput sa fac asta in finalul lunii decembrie.
In fine, problema este ca nu mai pot iesi afara fara sa imi fie rau, fara sa simt o apasare in piept, fara sa simt ca lesin (cateodata), fara sa am ameteli.
De asemenea am eliminat si glandele suprarenale sau tiroida, prin analize sangvine + RMN la toata zona abdominala. Singura chestie care a iesit la RMN a fost o ptoza renala de grad I.

Sunt acum, pe 23 ianuarie 2013 intr-o stare in care nu ma mai recunosc. Fac exercitii in casa (mentionez ca nu am facut niciodata deci incerc sa le iau cu inceputul, usurel) insa nu stiu ce sa fac cu acest Lokren. Sa il mai iau, sa nu-l mai iau... Psihiatrul mi-a zis sa-l iau doar la caz de nevoie, sa nu il transform intr-o obisnuinta si, de asemenea, a inceput sa-mi reduca doza de Anxiar pentru ca si asta cica e puternic dependent. De asemenea a spus ca e posibil ca substanta activa din Cipralex sa aiba nevoie de 2-3 luni pentru a se integra cum trebuie in organism.

Problema este ca tot am zile in care episoade destul de nasoale si faptul ca imi este efectiv frica sa ies afara ma ingrozeste.

Orice sfat ar fi mai mult decat binevenit.

LE: Am uitat sa specific ca la aceasta ora simt un permanent gol in piept, o senzatie de oboseala. Cateodata am episoade in care transpir (nu sunt transpiratii reci), dureri in piept (dar cred ca sunt si de la spate pentru ca ma doar coastele mai mult), simt ca obosesc repede sau ca uneori nu am asa mult aer cand vorbesc cu cineva si asa mai departe.
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
23-01-2013, 02:28 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 23-01-2013 02:30 PM de SoulHealer.)
Mesaj: #187
RE: Depresia si atacurile de panica
Problemele tale sunt rezultanta unui stil de viata solicitant cu regim alimentar nesanatos si al unei depresii netratate. Lasatul de fumat si reducerea consumului de cola facute brusc, desi in esenta sunt lucruri pozitive, au indus fenomene de sevraj peste cele provocate de depresie. Toate aceste lucruri au condus fara indoiala la instalarea unei anxietati generalizate, mai ales ca doctorii pe care i-ai consultat au incercat mai degraba sa-ti trateze manifestarile si nu cauza lor. Lokrenul este un bun betablocant si hipotensor. El trebuie luat insa numai daca ai intr-adevar manifestari aritmice si cresteri tensionale care sa justifice acest lucru. Legat de tratamentul prescris de psihiatru, aici este punctul cel mai sensibil , pentru ca este stiut ca fiecare organism raspunde in mod diferit la tratamentele anxiolitice si antidepresive. Parerea mea este ca anxiarul trebuie luat cu prudenta deoarece creeaza dependenta. Cipralexul este si el un medicament care este foarte bun in unele tipuri de depresie, dar poate prea puternic in cazul in care anxietatea predomina si trebuie tratata cu prioritate. Parerea mea este sa discuti cu psihiatrul deschis, toate aceste probleme si sa reconsidere tratamentul cu accent pe anxietatea pe care o acuzi (poate coaxilul este mai indicat aici) si cu asigurarea unei sedari minime (lexotan de exemplu in doze mici) si inducerea unui somn ceva mai profund si odihnitor (stilnox-ul ar putea fi o solutie).
Probabil ca organismul tau a cam fost spoliat de minerale, (in special Ca, K, Mg) datorita consumului exagerat de Coca-Cola si trebuie sa urmaresti ca nivelul seric al principalelor minerale (Ca, Mg, K, Na) sa fie asigurat.
In rest, e bine ca faci miscare. Consuma multe fructe, in special citrice si banane si incearca sa iesi afara din casa impreuna cu un prieten sau o ruda daca anxietatea te impiedica sa o faci. Nu ezita sa ceri si sfatul unui psihoterapeut daca anxietatea nu cedeaza in ciuda tratamentului ce ti-a fost prescris.
Nu trebuie sa te temi, problemele tale se vor rezolva treptat, treptat, pe masura ce efectele depresiei se vor estompa iar anxietatea va fi tinuta in frau de tratamentul specific.
Sanatate,
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Mulţumiri acordate de: brandiburu
23-01-2013, 02:41 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 23-01-2013 07:14 PM de uliana.)
Mesaj: #188
RE: Depresia si atacurile de panica
Trebuie sa recunosc ca somnul este chiar OK. In primele saptamani ma simteam rau daca intram sa imi fac un banal dus si nu odata ma gonea sotia in baie pentru ca incepeam sa miros. Dupa o vreme fricile astea au disparut dar a ramas o stare de gol in piept si cateodata simt ca si cum as avea ESV (extrasistole).
Lokrenul mi-a fost recomandat 1 pastila / zi insa am incercat sa-l reduc si am ajuns la 1/2 pe zi. Psihiatrul nu mi-a zis nici da si nici nu insa nu stiu ce sa fac: sa il iau regulat sau doar la caz de nevoie? Unul dintre cardiologi mi-a recomandat Sotalol-ul care sincer chiar n-a avut rezultat, altul mi-a zis "daca n-ai nimic, nu am ce sa iti dau pentru inima".
Portocale / mandarine mananc la greu insa bananele am incercat sa le evit pentru ca nu mai stiu unde am citit ca ar fi contraindicate in astfel de situatii.
Deci practic a ramas starea de oboseala daca ma ridic, daca merg, daca vorbesc cu cineva, senzatia de gol in piept si ameteli. Nu intotdeauna dar suficient de des incat sa induca o stare total negativa.
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
23-01-2013, 04:11 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 23-01-2013 04:13 PM de SoulHealer.)
Mesaj: #189
RE: Depresia si atacurile de panica
Daca frecventa cardiaca nu scade semnificativ sub 60 de batai pe minut (50-55) atunci cand esti in repaus, poti sa continui cu Lokren. Te va proteja de efectul aritmic al anxietatii. Tulburarile descrise par a fi rezultatul unei astenii nervoase dar si al unei lipse de calciu sau magneziu. Nu stiu unde ai auzit ca n-ai voie banane?! Nu ai voie ceai de sunatoare, asta e clar, daca urmezi o medicatie anxiolitica. Bananele sunt bune pentru continutul ridicat de vitamine si minerale esentiale in special fier, potasiu , magneziu, zinc calciu si fosfor. Bananele sunt o sursa de energie si au un rol important de reechilibrare nervoasa, in stari de stres, in depresii, in starile de astenie nervoasa. E bine ca ai un somn odihnitor. Asta arata ca probabil dezechilibrele electrolitice iti provoaca aceste tulburari. Ai sa vezi ca vei depasi aceste stari. Niciun barbat intre 30-37 de ani nu scapa de ele! happy
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
26-01-2013, 05:20 PM
Mesaj: #190
RE: Depresia si atacurile de panica
Bună,mă bucur sa văd câ se discuta aici despre această problema cu care mă confrunt si eu si anume,atacurile de panică.Dacă îmi permiteţi am sa va povestesc în cât mai puţine rânduri cum au debutat si la ce stadiu mă aflu acum;Povestea mea începe de la vârstă de 16 ani cand am fost diagnosticata cu "vestita"spasmofilie de către doct de familie.Au urmat ani de tratamente cu suplimente de calciu chiar si iv la un moment dat,chemam ambulanta cel puţin o dată la 2 luni.Am început sa mă obişnuiesc cu această afecţiune,toate bune si frumoase până acum 4luni de zile cand în timpul serviciului după o bună mustrare din partea managerului am simţit acest atac de panică,aflând ulterior despre ce era vorba.După disputa verbală am simţit o căldură puternică în tot corpul,tahicardie(puls 160),TA=160/90,senzaţie de sufocare,ameţeală,transpiraţia,greturi,am fost coborata imediat în secţia ATI unde am fost monitorizata EKG,mi s-a administrat BEtalok iv si Dormicum,tahicardia s-a ameliorat treptat în aproximativ 15 min,am fost trecută si pe oxigen.Analizele de laborator în limite normale(K,Na,Ca,Fe,saturatie O2).Din cauza hiperventilatiei ametelile au persistat încă vreo câteva ore.Am mers acasă,diagnosticata fiind de către un doct internist cu tahicardie paroxistica(fără a se evidenţia pe EKG).A două zi am rămas singură acasă pt 2 ore,iarăşi aceleaşi stări,am chemat ambulanta si am ajuns în UPU cu puls 130 plus aceleaşi simptome de la serviciu.Am rămas internată 3 zile în care mi s-a recoltat sânge pt TSH(limite normale),am purtat HOlter 24 ore(doar 2 extrasistole si un puls maxim de 116 în timpul somnului);EKG=ritm sinusal.DIagnostic final,atac de panică.Mi s-a recomandat Magnerot 3 cpr pe zi timp de 3 luni.Am ajuns în final după atâtea analize si stări proaste sa apelez si la psihoterapie,o şedinţă pe săptămână timp de 2 luni.Am demisionat de la fostul loc de muncă ce mă adusese în ultimul hal,stres maxim,rautate,oboseala,ture de noapte,fumat mult.Din septembrie am mai avut câteva atacuri de panică însă am învăţat sa mă controlez deşi nu reuşesc de fiecare dată.Momentan nu mai fac psihoterapie(mă costa destul de mult)iau omega 3 si coenzima q10 ,passiflora cpr 2 pe zi de vreo 2 luni.Problema mea este câ am rămas cu "teamă de teamă",oriunde merg în afara oraşului ori la cineva străin acasă încep gândurile câ voi avea un nou atac de panică,apare anxietatea dar încerc sa fac faţă.Motivele pentru care am ajuns asa le cunosc,de la decesul bunicii care îmi ţinea loc de mama,până la serviciul stresant si examenele din timpul anului.Deşi am învăţat câ nu trebuie sa mă lupt cu atacurile de panică ci sa le las sa treacă pur si simplu,nu sunt mulţumită de faptul câ încă nu reuşesc sa merg oriunde în vacanţă fără sa car după mine această teamă de moarte,de sufocare.Oare sa aibă legătură cu apariţia lor faptul câ până la 10 ani am suferit de astm bronsic?Mentionez câ pe timpul fumatului făceam crize de apnee în somn dar au dispărut odată cu renunţarea la fumat si cafea.Cu credinţă în Dzeu sper câ va veni si ziua cand sa postez aici soluţia pentru această afecţiune a secolului ce ne afectează pe toţi.Îmi cer scuze pentru amalgamul de informaţii însă e prima oară cand scriu pe un forum despre asta.Aştept cu nerabdare sfaturile voastre.
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Postează răspuns 


Săritura forum:


Utilizator(i) care navighează în acest subiect: 1 Musafir(i)