Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 3 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Ablațiile mele
15-06-2015, 01:07 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 06-12-2016 08:55 PM de ursamajor.)
Mesaj: #1
Ablațiile mele
Mâine se face un an de când mi-am făcut ablaţie de FiA. Acum un an, pe vremea asta, încă aveam crize aproape zilnice. Pusesem şi un calendar pe undeva, dacă-l găsesc am să-l ataşez şi aici, pentru conformitate.
S-a vorbit şi se vorbeşte despre ablaţii reuşite sau nu. Adică în termeni de alb sau negru, strict. Cred că există şi varianta cu nuanţe de gri: cu mai mult negru sau mai mult alb. Sunt cazuri pe forum care au mai mult negru în gri, din păcate şi aceia consideră ablaţiile nereuşite. E dreptul lor şi le respect opinia. Personal, mă consider ca aparţinând categoriei gri, cu puţintel mai mult alb în "compoziţie".
Să justific "negrul": după ablaţie am mai avut 3 crize, oarecum la intervale egale în primele 9 luni din acest an de bilanţ (la aprox. 3, 6 şi 9 luni). "Albul" ar fi că aceste crize sunt mult, mult mai rare decât ce am experimentat cu jumătatea de an de dinaintea ablaţiei. Deasemenea, s-a produs o conştientizare a faptului că apneea mea de somn e un factor DETERMINANT al crizelor de FiA pe care le-am avut (şi) după ablaţie.
Ca percepţii subiective asupra activităţii cordului meu, ce să spun... primele luni de după ablaţie (cca. 3-4) au fost relativ tumultuoase: relativ numeroase extrasistole şi ritm ceva mai accelerat decât normalul (cca. 80-90, chiar 100 bpm în repaus), fapt ce a impus un tratament permanent cu Betaloc de 100 mg. Le-am pus pe seama faptului că au existat acele cicatrice, ce au necesitat vindecarea, dar şi pe o perioadă de reînvăţare a ritmului normal. După cca. 6 luni, extrasistolele s-au rărit semnificativ, aşa încât am consultat medicul, căruia i-am cerut permisiunea de a reduce Betalocul de la 100 mg la 50 mg pe zi. Doză sub care mă găsesc şi astăzi, numai şi numai fiindcă la întreruperea tratamentului cu aceasta, încă constat că ritmul meu de repaus este ridicat (80-90 bpm). Pot trăi cu asta...
Prin prisma a ceea ce am povestit aici, eu nu consider ablaţia un eşec, ci, mai degrabă, o semireuşită. Rămâne de văzut dacă viitorul va şterge acel prefix "semi".
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
15-06-2015, 10:49 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-06-2015 10:52 PM de julie v.)
Mesaj: #2
RE: Un an de la ablaţie
Eu iti doresc din toata inima happy "La (cat mai ) multi ani " in ritm normal, si sa nu mai fii nevoit niciodata sa mai faci ablatie !!! happy
Cred ca esti pe drumul cel bun ! 54
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Mulţumiri acordate de: ursamajor
16-06-2015, 12:59 PM
Mesaj: #3
RE: Un an de la ablaţie
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si un corazon disciplinat pana la cel putin 115 ani! Interesant comentariul tau si cred ca se refera si la discutia pe care am avut-o amandoi. Intr-adevar, avand in vedere evolutia de dupa ablatie, adica reducerea drastica a frecventei manifestarilor aritmice, poti spune ca ablatia ta a fost o reusita. Din punctul meu de vedere, orice solutie care iti imbunatateste starea de sanatate si reduce numarul extrasistolelor si a crizelor este de salutat fara retineri. Sincer, ma bucur pentru tine si mereu citesc cu interes postarile tale chiar daca de multe ori am mai discutat in contradictoriu. Defapt, cum remarcai si tu rautacios pe undeva, prefer discutiile in contradictoriu dar numai insotite de argumente pertinente si nu pe principiul, ba pe-a ma' tii! Sanatate si noroc!
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Mulţumiri acordate de: ursamajor
16-06-2015, 02:02 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 16-06-2015 02:47 PM de ursamajor.)
Mesaj: #4
RE: Un an de la ablaţie
Mulțumesc de urări, asemenea și vouă! Sănătate maximă pe toate planurile!
Din discuţiile în contradictoriu iese adevărul. Dacă nu pe moment, categoric mai târziu. Fiindcă ele (discuţiile) ne fac (măcar) să reflectăm, dacă am avut tendinţa de a fi "catâri" la momentul desfăşurării lor. winking
Cum spuneam, la mine apneea este factor decisiv. Dacă e bine controlată, toate tipurile de manifestări aritmice sunt şi ele controlate. Revelația asta am avut-o relativ târziu după ablație. Există încă tendinţa de a face extrasistole dacă mai fac apnei sub aparat (CPAP, le contabilizează) şi se întâmplă, încă. De aceea, în fiecare dimineaţă extrag log-ul din aparat şi îmi dozez medicaţia în funcţie de acesta. Au fost zile când, preventiv, am apelat la Rythmonorm, deoarece contorul de apnei depăşea limita admisă. Nu ştiu cât a ajutat real şi cât psihologic, dar de trei luni n-am mai avut "necazuri" notabile. Sper să dobor recordul personal.
De ce tot spun astea, părând că mă repet? Fiindcă sunt un îndemn pentru fiecare să-și descopere "apneea" personală, cea care face să-i apară manifestările aritmice, chiar dacă par fără noimă, cum mi se păreau și mie. Unii au un sistem vegetativ impulsiv, alții un sistem digestiv mai catolic decât Papa...etc. Dacă reușește să găsească conexiunea cu "ceasul", dacă aceasta există, jumătate din "boală" e ca și vindecată. Din păcate, există și categoria celor la care problema e "pitpalacul" însuși...
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
16-06-2015, 04:15 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 16-06-2015 04:15 PM de SoulHealer.)
Mesaj: #5
RE: Un an de la ablaţie
Ma bucur ca te simti mult mai bine ca inainte de ablatie si ca reusesti sa iti controlezi anxietatea si prin tratament poti sa eviti nedoritele crize pe care le-am trait multi dintre noi. Legat de apnee, cu siguranta ca masurile pe care le-ai luat sunt esentiale. Intrebarea mea este, ce faci sa aduci indicele de masa corporala BMI, in jurul valorii de 23-24? happy
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Mulţumiri acordate de: ursamajor
16-06-2015, 04:25 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 16-06-2015 04:35 PM de ursamajor.)
Mesaj: #6
RE: Un an de la ablaţie
Oops, răule, m-ai prins! happy
E o problemă foarte serioasă și foarte dificil de rezolvat, în ce mă privește. Să ating 23-24 BMI mi se pare imposibil, pe căi sănătoase. Măcar la 28 dacă aș reuși, aceasta corespunzând la chintal, aș fi mulțumit. Apropo, niște idei de diete? Deocamdată, o ard pe brânză și salate de roșii și castraveți, că mi-am descoperit și alte belele: acid uric și glicemie crescute... carne n-am mai pus în gură de vreo două săptămâni și cu toate astea greutatea se încăpățânează să rămână constantă. Oare să renunț și la alune? big grin
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
16-06-2015, 04:43 PM
Mesaj: #7
RE: Un an de la ablaţie
Va trebui sa discuti cu un endocrinolog aceste probleme si sa incepi cu o dozare a cortizolului si un screening tiroidian complet. E o problema de metabolism si trebuie rezolvata prin colaborarea dintre endoscrinolog si nutritionist. Sigur si vointa ta conteaza si posibilitatea de a face miscare si un sport usor pe care sa le suporti in conditiile date. Eu cred ca vei reusi, pentru ca este o cale obligatorie de a reduce frecventa episoadelor apneice. happy
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Mulţumiri acordate de: ursamajor
16-06-2015, 05:06 PM
Mesaj: #8
RE: Un an de la ablaţie
Eu fac peste trei saptamani un an de la ultima ablatie. Iar de opt luni sunt fara aritmii, in conditiile in care sunt fara niciun fel de pastile. Greu de zis de cand se calculeaza anul: de la ablatie, de cand am avut ultima aritmie, de cand am incetat pastilele...
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
16-06-2015, 05:35 PM (Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 16-06-2015 05:37 PM de ursamajor.)
Mesaj: #9
RE: Un an de la ablaţie
Înseamnă că ești și tu pe drumul cel bun!
La mine, fiind doar una, anul l-am calculat de la data efectuării ei, chiar dacă au mai fost crize.

(16-06-2015 04:43 PM)SoulHealer a scris:  Va trebui sa discuti cu un endocrinolog aceste probleme si sa incepi cu o dozare a cortizolului si un screening tiroidian complet. E o problema de metabolism si trebuie rezolvata...

La mine, probabil problema ține și de acel psoriazis cronic pe care-l am (remis acum în urma tratamentului cu Humira), dar care există. Din câte știu, ca boală sistemică, cam "mănâncă" peste tot, ca rugina...
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Mulţumiri acordate de: CristianG
06-09-2015, 08:56 PM
Mesaj: #10
RE: Un an de la ablaţie
Multa sanatate iti doresc!
E foarte important, mai ales pentru noi, cei care avem necazuri la "inimioara", sa aflam foarte multe detalii din problemele altora, astfel ...poate... sa gasim solutii la ale noastre. Din acest motiv, iti multumesc, si sper sa citesc peste ceva timp "Doi ani fericiti de la ablatie". Numai bine!!!
Găseşte toate mesajele acestui utilizator
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Postează răspuns 


Săritura forum:


Utilizator(i) care navighează în acest subiect: 1 Musafir(i)